PHOTOJOURNALISM – AN ETHICAL APPROACH
by
Paul Martin Lester
(C) 1999 ALL RIGHTS RESERVED
This work is a digital version of a book originally published by Lawrence Erlbaum Associates, Publishers, Hillsdale, New Jersey, 1991
Descarcati de aici arhiva lucrarii.
Cele mai Bune Practici în Meseria de Fotojurnalist Independent, asa cum au fost enuntate de Comisia pentru Cele mai Bune Practici în Meseria de Fotojurnalism a Asociaţiei Naţionale a Fotografilor de Presă (SUA) – NPPA
Nota trad.: Aceste bune practici au in vedere legile americane ale drepturilor de autor.
DURHAM, NC (1 februarie 2005) – Comisia pentru Cele mai Bune Practici în Meseria de Fotojurnalism a Asociaţiei Naţionale a Fotografilor de Presă (SUA) – NPPA, după luni de deliberări şi revizuiri de către liderii din domeniu, au emis astăzi „Cele mai Bune Practici în Meseria de Fotojurnalist Independent”.
Documentul este format din două liste a câte cinci recomandări, împreună cu numeroase sub-puncte. O listă este destinată editorilor şi directorilor care au contracte cu fotojurnaliştii independenţi. Cealaltă listă este adresată fotojurnaliştilor. Ambele au drept scop prezentarea unor soluţii corecte şi practice la chestiunile de drepturi, taxe, cheltuieli şi responsabilităţi. Şi ambele au fost gândite în jurul noului Cod NPPA de Etică, revizuit şi actualizat.
“Cele mai Bune Practici în Meseria de Fotojurnalist Independent ” este disponibil sub formă de fişier Adobe Acrobat .PDF, ce poate fi descărcat aici, şi este publicat mai jos în întregime:
Fotojurnalismul: O lectie despre umanitate
Extras din capitolul opt: “Jongland cu jurnalism şi umanism” al cartii lui Paul Martin Lester: “Fotojurnalismul – O Abordare Etică”, Lawrence Erlbaum Associates, Publishers, Hillsdale, New Jersey, 1991
Un fotojurnalist este o combinaţie între un profesionist calculat, detaşat, şi un cetăţean sensibil, implicat. A face fotografii înseamnă mult mai mult decât distante focale şi viteza de expunere. Imprimarea fotografiilor înseamnă mult mai mult decât temperaturile substanţelor chimice şi gradele de contrast. Publicarea fotografiilor înseamnă mult mai mult decât decupaj şi luarea unor decizii privind dimensiunile. Un fotojurnalist trebuie să ştie întotdeauna faptul că aspectele tehnice ale procesului fotografic nu constituie o problemă de ordin primar.
O mamă care plânge moartea fiicei sale nu este doar o imagine care trebuie focalizată, o poză care trebuie imprimată, o fotografie care trebuie publicată. Durerea mamei este o lecţie de umanitate.
Dacă fotojurnalistul produce o fotografie fără a se gândi deloc la tragedia acesteia, lecţia s-a pierdut. Dar dacă fotografului îi pasă, fotografia devine mai umană si face cititorii părtaşi la durere, iar fotojurnalismul îşi atinge astfel cel mai înalt potenţial.
Utilizarea (etica a) Photoshop – David Schlesinger, Editor-sef Reuters
Photoshop este un program foarte sofisticat de manipulare a imaginilor. Utilizăm doar o mică parte din capacitatea potenţială a acestuia, pentru formatarea fotografiilor, pentru decupajul şi dimensionarea acestora şi pentru echilibrarea tonului şi a culorilor.
Modificarea semnificativă a umei fotografii în Photoshop sau în orice alt program de editare a imaginilor va conducere la concediere.
REGULILE SUNT URMĂTOARELE:
- Fără adăugiri sau ştergeri ale subiectului din imaginea originală (schimbând astfel conţinutul original şi integritatea jurnalistică a imaginii).
- Fără iluminare, întunecare sau estompare excesivă a imaginii (inducând astfel privitorul în eroare, prin distingerea anumitor elemente în imagine).
- Fără manipularea excesivă a culorilor (schimbând, astfel condiţiile originale de iluminare din imagine).
Codul de Etică al Asociaţiei Naţionale a Fotografilor de Presă (SUA) – NPPA
PREAMBUL
Asociaţia Naţională a Fotografilor de Presă este o organizatie profesională care promovează cele mai înalte standarde de jurnalism, care recunoaşte grija pentru nevoile fiecărui individ, atât pentru a fi informat complet asupra evenimentelor publice, cât şi pentru a fi recunoscut ca făcând parte din lumea în care trăim.
Fotojurnaliştii operează în calitate de mandatari ai publicului. Rolul nostru principal este acela de a raporta vizual evenimentele semnificative şi punctele de vedere diverse asupra lumii. Scopul nostru principal este de a descrie cu fidelitate şi în mod exhaustiv subiectul abordat. În calitate de fotojurnalişti, avem responabilitatea de a documenta societatea şi de a-i păstra istoria prin imagini.
Imaginile fotografice şi video pot dezvălui adevăruri absolute, pot expune relele şi pot neglija, inspira speranţă şi înţelegere şi pot conecta oamenii de pe tot globul prin intermediul limbajului înţelegerii vizuale. Fotografii, însă, pot provoca şi un rău foarte mare dacă intervin în mod grosolan sau dacă sunt manipulaţi.
fotojurnalism fo·to·jur·nal·ism (fo’to-jur’na-lĭs’m) subst. – Jurnalism care prezintă o poveste în principal prin intermediul fotografiilor
Fotojurnalismul este o formă a fotografiei (colectarea, editarea şi prezentarea imaginilor în vederea publicării sau difuzării acestora ca materiale de ştiri), prin care se creează imagini care vor spune povestea unei ştiri. În prezent este înţeles de obicei ca făcând referire la imagini nemişcate şi în unele cazuri la înregistrări video utilizate în jurnalismul TV. Fotojurnalismul este diferit de celelalte ramuri ale fotografiei (ca de exemplu de fotografia documentar, fotografia de stradă sau fotografia cu celebrităţi) în virtutea urmatoarelor aspecte:
- Relevanţa — imaginile au o semnificaţie în contextul unei înşiruiri cronologice de evenimente publicate
- Obiectivitatea — situaţia redată în imagini este o reprezentare fidelă şi corectă a evenimentelor descrise.
- Naraţiunea — imaginile se combină cu alte elemente de ştiri, în vederea informării privitorilor sau a cititorilor
Fotojurnaliştii trebuie să ia decizii fotografice în mod instantaneu şi să ştie să îşi mânuiască la perfecţie echipamentul, adesea aflându-se în situaţii de risc (dezastre naturale sau provocate de om, războaie, răzvrătiri, crime, etc.) la care participă oameni şi jurnalişti care colectează imagini. Fapul că adesea aceştia nu au posibilitatea de a sta şi de a aştepta până la trecerea pericolului, adesea indică faptul că ei sunt expuşi la riscuri şi mai mari.
Fotojurnalistul profesionist Mark M. Hancock discută despre fotojurnalism şi despre excentricităţile asociate cu strângerea de imagini pentru cotidiene.
Această înregistrare a fost scrisă iniţial în 1996. Pe vremea aceea, eu reprezentam întregul personal foto al unui ziar tipărit de două ori pe săptămână. De atunci, am lucrat la ziare cu tiraj zilnic citite în metrou şi am câştigat mai multe premii internaţionale. Deşi experienţa şi situaţia mea s-au schimbat, informaţiile prezentate aici sunt încă valabile în cazul fotojurnaliştilor profesionişti nou apăruţi în breaslă.
Cuprins:
- Introducere
- Ce îţi trebuie să ajungi un fotojurnalist celebru?
- Ce este un fotojurnalist?
- Mai multe detalii despre fotojurnalişti
- Care este diferenţa dintre un fotojurnalist şi un fotograf?
- Sarcini şi goluri care trebuie umplute de imagini
- Notă privind competiţia
- Grefe şi “atenţii“
- Zonele de acoperire
- Opinie personală asupra acestei meserii
Am fost rugat de câteva ori să explic ce înseamnă fotojurnalismul, ştirile însoţite de fotografii, şi opinia mea despre acestea. În general, aceste informaţii sunt privite ca o introducere pentru studenţii care se gândesc să urmeze o carieră de fotojurnalişti sau pentru alţii, care nu ştiu ce presupune această profesie.
